Acum 10 ani, cand Romania juca cu echipe ca Luxemburg, toti amatorii de pariuri incercau sa isi arate "clasa", "puterile supranaturale", devenind ghicitori ai scorului corect. Romania - Luxemburg sau Romania - Liechtenstein erau intotdeauna ceva de genul 6-0 sau 7-0, iar tricolorii se bucurau, ca mai strangeau si ei cateva goluri la nationala.
Dar asta era acum 10 ani. Azi, in 2011, lucrurile stau complet diferit.
Ca sa intelegem ce s-a intamplat in meciul de azi trebuie mai intai sa analizam ce s-a intamplat cu nationala Romaniei nu doar in timpul meciurilor ci si in timpul dintre meciuri. Asadar, astazi, stirea principala din ziarele romanesti nu era "Cat se va termina meciul de deseara? 6-0 sau 7-0 pentru tricolori?". Toata tara astepta in schimb sa afle ce se intampla in Bosnia.
Bosnia, cu cei 3 sau 6 sau 14981742 presedinti ai sai de federatie, a crescut in ultima vreme. A crescut chiar foarte mult, dand jucatori de zeci de milioane de euro, si nu mai e nici o surpriza faptul ca au reusit sa ne bata in weekend-ul trecut. Din pacate, cei de la UEFA nu vad partea asta a fotbalului. Ei ii vad doar pe acei 3 presedinti. Pentru ei nu conteaza competenta acestor oameni, conteaza doar aparentele.
Ei ar vrea ca Bosnia sa aiba un singur presedinte, ca noi. Ramane atunci intrebarea: Cum e mai bine, cu 3 presedinti care se schimba la fiecare 18 luni sau cu un Mircea Sandu imposibil de schimbat?
Iar meciul cu Luxemburg a venit ca un raspuns perfect.
România: Tătăruşanu - Săpunaru, Tamaş, Gardoş, Raţ - Mureşan, Ropotan - Zicu, Mutu, Stancu - Marica
Rezerve: Pantilimon, Alexa, Torje, Goian, Sălăgeanu, Alexe, Deac
Fiul celui care s-a proclamat "cel mai bun antrenor roman" a inceput meciul cu Luxemburg lasandu-l pe Goian pe banca de rezerve. Asta desi Goe a fost cel mai bun tricolor in meciul cu Bosnia, fiind de netrecut. De asemenea, aschia care nu sare departe de trunchi a alcatuit o echipa rupta in doua. Intr-o parte a terenului gaseam un portar, 4 fundasi si 2 inchizatori, iar in cealalta 4 atacanti. De aceea nici nu a fost de mirare faptul ca echipa nationala nu a reusit sa creeze nimic.
Mai mult, in minutul 22, Luxemburgul a deschis scorul prin Gerson. Acest "amator" i-a umilit pe "profesionistii" din apararea tricolora si a inscris dupa o faza destul de frumoasa.
Din pacate pentru ei, lipsa de experienta a luxemburghezilor s-a vazut imediat si, in minutul 24, Mutu a egalat, dupa o pasa lunga, peste aparare, primita de la Muresan.
Dupa pauza si dupa ce a trimis mai multe sms-uri in Ucraina, cel mai slab selectioner din istoria nationalei i-a introdus pe Torje si Goian, scotandu-i pe Stancu si Tamas.
Pana in minutul 67 scorul a ramas neschimbat. Acum 10 ani, pana in acel moment, meciul era decis deja de vreo 57 de minute iar tricolorii faceau spectacol. Luxemburghezii au cazut fizic, au ales sa se apere iar Romania a inaintat incet catre poarta adversa. Torje a centrat de pe dreapta, Mutu s-a inaltat(fara droguri de data asta) si a inscris cu capul, pentru un 2-1 care a mai potolit un pic spiritele din tribune.
Dupa 10 minute Romania a reusit sa faca 3-1, prin Zicu, dupa un corner, reusind sa isi asigure un final de meci linistit. Nu ca ar mai fi putut fotbalistii(fara ironie) luxemburghezi sa faca ceva.
Romania - Luxemburg, un 3-1 chinuit. A fost primul succes al tricolorilor din aceste calificari. Prima victorie, in a cincea etapa.
Acum trebuie doar sa mai asteptam ca pilele lui Mircea Sandu sa functioneze la UEFA iar Bosnia sa fie dezafiliata.
